Mentori
Aceștia sunt pentru noi Oamenii Tezaur – Trei personalități aparte care ne-au inspirat drumul până în prezent. Fiecare, în felul său, ne ajută să vedem mai multă frumusețe în jurul nostru.
Chiara Lubich
Chiara Lubich (1920 – 2008) a fost o activistă italiană catolică, liderul și fondatorul Mișcării Focolarelor. Mișcarea Focolarelor sau Opera Mariei este o organizație internațională, o mișcare laică din Biserica Catolică ce promovează idealurile de unitate și de frăție universală. Consecința clară a acestei mișcări este o vocație ecumenică precum și dialogul dintre zone culturale diferite. Fondată in 1943 în Trento, nordul Italiei de către Chiara Lubich ca o mișcare religioasă, Mișcarea Focolarelor, deși la început romano-catolică, acum leagă și include majoritatea religilor creștine și non-creștine, uneori chiar și cele non-religioase. Este cunoscută și sub denumirea de "Opera Mariei", sau "Lucrarea Mariei". Mișcarea operează în 182 de națiuni și are peste 100.000 de adepți. Numele mișcării provine de la cuvântul italian "inimă" sau "cămin".
Gustav Tobler
text
Horia-Roman Patapievici
Horia-Roman Patapievici, fizician de formaţie, s-a impus pe scena culturală românească prin eseurile şi analizele sale riguroase, erudite, de anvergură intelectuală enciclopedică. A fost preşedintele Institutului Cultural Român, a condus reţeaua institutelor naționale de cultură din Uniunea Europeană (EUNIC), iar în prezent este președintele Artmark. A realizat emisiunea TV „Înapoi la argument“ şi a condus revista „ID – Idei în Dialog“. A susţinut cursuri de istoria ştiinţei şi de istoria ideilor la Universitatea din Bucureşti. Împreună cu Radu Vancu, îngrijeşte o ediţie în cinci volume a operei lui Ezra Pound, din care deja a apărut primul volum, „Opere I. Poezii. 1908–1920“. Cărţi publicate: „Cerul văzut prin lentilă“, „Zbor în bătaia săgeţii“, „ Politice“, „Omul recent“, „Ochii Beatricei“, „Discernământul modernităţii“, „De ce nu avem o piaţă a ideilor“, „Ultimul Culianu“, „O idee care ne suceşte minţile“ (în colaborare cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu), „Partea nevăzută decide totul“, „Două eseuri despre paradis şi o încheiere“, „Anii urii“.